Umbla creanga!

Iti arat eu cum si pe unde

Austria n-ai cum sa n-o iubesti!

Am pus-o la cale cam cu o luna inainte. L-am sunat pe gazdoi, si ne-am aranjat cazarea. Apoi ne-am completat pusculitza si ne-am facut bagajele inarmati cu un entuziasm fara limite, deoarece era prima partida de ski pe meleaguri straine. Si in cele din urma, mult mult asteptata plecare a venit. Cu un popas de o noapte in Arad, unde soferii si-au reincarcat bateriile de drum, sambata dimineata am demarat din nou, iar seara am ajuns in Kaprun, Austria(47°16’22.63″N, 12°45’31.67″E) unde ne astepta un sejur de 6 zile de ski, 7 nopti cazarea in apartamentul de 6 persoane dotat cu bucatarie complet echipata si baie, si 6 nopti de balaceala la piscina din statiune in valoare de 310 euro de caciula. De mancat am rezolvat-o mai mult pe cont propriu, deoarece aveam 2 bucatari experimentati, asa ca faceam cumparaturile in billa si gateala acasa. Programul a fost destul de hardcore, dar nu as scoate nimik din el: scularea de voie pe la 9 dimineatza, de la 10 pana la 16:30  partie, apoi masa acasa dupa care o binemeritata piscina, urmata de club pana pe la 3. Si urmatoarea zi din nou, 6 zile! Alte costuri suplimentare au fost motorina = 80 euro/caciula (6 insi in 2 masini), si cheltuielile de pe acolo care pt noi au fost destul de bombate deoarece in loc de apa am baut bere nefiltrata (care este de vreo 4 ori mai scumpa decat berea normala). De asemenea, mai socotim 2 nopti de cazare in arad, la o pensiune frumusica, si un popas in Viena de cateva ore la intoarcere si niste banuti cheltuiti si pe acolo. Una peste alta un total de 700 euro de caciula pt o excurse, care daca esti o fire mai economicoasa o poti scoate undeva la 500-600 de euro.

Partii de Austria

Pentru cei care sunt reticenti si prefera skiul in tara, am in dotare urmatoarele contraargumente. Cum le vreti, puse sub forma de dezavantajele de la noi, sau avantajele de acolo?:) Pai, la ei in primul si in primul rand ai mai multe partii, muuult mai multe in aceiasi statiune, nu stai niciodata la coada, iar partiile sunt ca niste drumuri bine intretinute. Nu au gheata, sunt batatorite cum trebuie cu ratracul, si bineinteles nu exista pietre. Ca si costuri sa zicem ca sar putin dar foarte putin de preturile de la noi, insa conditiile de la 3 stele la noi le gasesti la 2 stele la ei. Deci una peste alta cazarea e cam la fel. Mancarea intr-adevar e mai scumpa de cat pe la noi si nu in mod special mai buna. Bautura e la fel ca aici, la Billa gaseai berea si la 60 centi pe doza, de talia Ursus. Skiam de la 3000 pana la 2000 de metri, pe un ghetar de unde aveam o priveliste superba cu statiunea de la baza si lacul Zeller. Si am uitat tocmai de skipass, pe care daca nu-l cuprinzi in pachet impreuna cu cazarea te duce undeva in jur de 160 euro pt 6 zile, in functie si de statiune… poai la noi pe Valea Prahovei te costa 120 roni pe zi * 6 = 720 roni echivalentul a 167euro. Dar daca spun despre conditiile de aici ca sunt proaste le fac un compliment, sunt execrabile! Avem si noi 2 partii si nici pe alea nu le putem intretine cum trebuie. Nu mai zic si de faptul ca in ultimii ani zapada a fost cam putina si cand mai dadea o ninsoare toata lumea era buluc pe partie.

Recomandarea mea este sa incercati macar o data un ski in Austria si ve-ti vedea ca se merita!

ianuarie 12, 2010 Publicat de | Turism extern | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Tu pana unde mergi?

Am ajuns la Balea pe la 11 noaptea. Dupa un urcus in bezna, doar la lumina frontalelor, total pe langa marcaje pe care nu le gaseam, pur si simplu de-a dreptul pe un grohotis ascutit si umed, dupa cam 2 ore de urcat si urcat si urcat catre cer, caci in afara de stancile de la cinci metri altceva nu mai vedeam, dupa ce am trecut saua si am coborat in partea cealalta, am ajuns la capatul ierbii. La propriu, caci ma uitam bocanci si vedeam iarba pe care stateam, iar la un pas nu mai vedeam decat negru. Ca intr-un joc pe calculator cand pur si simplu se termina harta. Ciudata senzatia, aveam un sentiment puternic, ceva de genul: “nu e ok sa incerci sa mergi mai departe!” Si n-am mers. M-am oprit, am pus cortul, m-am infofolit bine caci desi era august, era un frig de te (scuzati expresia) pe tine, si m-am culcat. Numai ca sa ma trezesc a doua zi dimineatza, si sa desfac fermoarul de la cort si sa ma izbeasca!

Am gasit rasupunsul la intrebarea de ce e negru totul la urmatorul pas… Eram fix pe marginea lacului, pe malul inalt cam de un metru deasupra apei. Inca un pas si faceam o baie rece de noapte. Instinctul si-a facut treaba si de data asta.

Cautam aparatul foto disperat de parca urma sa dispara peisajul in cateva secunde. Norocul meu ca nu a disparut si am avut timp sa fac si o poza cum se cade pentru asa ceva… Eram in delir si muream de ciuda ca nu pot sa iau la pachet si pentru acasa, in Bucuresti, pentru la mine la bloc.

Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la cate locuri frumoase avem de vazut pe meleagurile astea ale noastre va marturisesc: Ma cheama Ion si imi place mult sa umblu creanga!

ianuarie 11, 2010 Publicat de | Drumetie | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.